luni, 22 ianuarie 2018

15 cărți de citit într-o viață

Postarea din această seară este una specială, deoarece a fost concepută pentru a veni în ajutorul (inspirațional, desigur) Ellei, posesoarea blogului At home with mrs T. Recunosc, mi-a făcut și mie plăcere să mă gândesc la toate cărțile citite de-a lungul vieții și să întocmesc o listă cu romane must have pentru orice cititor.

Ella, sper ca postarea asta să îți ușureze misiunea și să te poți bucura de câteva romane bune. Desigur, e posibil ca pe ici pe colo gusturile noastre să nu se intersecteze, dar de, nicăieri în lume nu a fost găsită perfecțiunea pură.

Așadar 15+ cărți de citit într-o viață (din subiectiva-mi opinie):

1. Pictorul fără glas de G. Harding

2. Amintiri din războaie neterminate de S. Tulea (Ella, dacă poți face rost de ea o recomand din toată inima- prezentând cu umor și ironie situații de viață și moarte din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, îți va aminti cumva de o Românie veșnic neschimbată)

3. Ceasul din gară de E. Virgil

4. Generalul armatei moarte de I. Kadare (sau oricare roman scris de acest autor, e remarcabil)

5. Aviatorul de E. Vodolazkin (de același autor recomand și Solarion și Ilarion)

6. Purificare de S. Oksanen (recomand și Ziua când au dispărut porumbeii)

7. Trenuri cu prioritate de B. Hrabal

8. Miere de T. Ganea

9. Copila de zăpadă de E. Ivey

10. Seria Melania Lupu de Rodica Ojog-Brașoveanu (sau orice alt roman scris de ea)

11. Disparișia lui Ese Lennox de M. O Farrell

12. Războiul nu are chip de femeie de S. Aleksievici (și alte cărți ale autoarei)

13. Gemenele de T. de Loo

14. O iubire imposibilă de C. Agnot

15. Maestra de L.S. Hilton


Și pentru că nu mă pot abține, cele 15 cărți de citit într-o viață vin cu +5:

1. Sufleul de A.E. Parker

2. Sentimentul unui sfârșit de J. Barnes

3. Întoarcere în Bucureștiul interbelic

4. Istoria iubirii de N. Krauss

5. Porumbelul de P. Suskind



duminică, 21 ianuarie 2018

3 motive să consumi miere de albine

Vă povesteam săptămâna asta despre mierea Roua Florilor de la Apidava, iar de atunci gândul și inima mi-au rămas cumva între prezent și trecut... Mi-am zis că încă o postare despre miere la un inteval atât de scurt ar fi plictisitoare, însă inima nu îmi dă pace, așa că vă rog să considerați postarea de astăzi un soi de volumul II.

Albinele și eu avem o relați specială și vă spun sincer că zumzăitul lor gălăgios nu mă sperie, ba chiar îmi dă o senzație de fericire și împlinire! Poate și pentru că am crescut de mică printre stupii colorați, plini cu familii de albine de care bunicul meu avea o grijă deosebită.

El m-a învățat să respect albinele, să nu mă tem de ele și să le iubesc pentru munca și mierea minunată pe care ne-o dăruiesc nouă, oamenilor!

Primăvara, de cum răsăreau primele flori, albinuțele noastre zumzăiau vesele prin grădinița cu ghiocei și zambile, iar mai târziu, spre vară, plecam împreună cu bunicu și un amic de-a lui la pădure ori la câmp cu stupii.

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri de cum cei doi bătrânei lucrau din zori la stupii lor, iar eu mă pierdeam prin câmpurile pline de floarea-soarelui, înconjurată de mirosul specific câmpurilor însorite, a polenului și a pământului acoperit de rouă! Nu cred că există sentiment mai extraordinar, un soi de libertate mai pură ca aceasta.

Iar seara, când ne întorceam de la câmp, bunicul obosit de atâta muncă, iar eu prăfuită, îmbujorată și euforică, cei de acasă ne așteptau cu cel mai spectaculos desert al verii: tort cu mere și frișcă, stropit cu miere de culoarea ambrei.

Mierea Roua Florilor mi-a amintit de copilărie, de zilele cale de vară, când alergam desculță și fără griji prin iarba verde, fragedă, acoperită de rouă, floarea-sorelui scuturându-și căpușorul blond la fiecare pas al meu... și de dragul acelor vremuri am recreat tortul cu mere al bunicii!


Pentru câteva clipe, cât am savurat felia onctuoasă de prăjitură picurată cu miere polifloră, am fost iar copila de 5 ani ce dansa printre albinele zumzăitoare.

A fost momentul în care  mi-am dat seama că mierea e mai mult decât miere- e o simfonie de gusturi, simțuri și amintiri!

Terapie (sau apiterapie dacă vrem să fim corecți) pentru trup și suflet, ar trebui introdusă în obiceiurile alimentare de zi cu zi a tuturor românilor.

Poate vă întrebați de ce consdier asta?! Sunt milioane de motive, însă cred că 3 (+2) sunt esențiale:

- mierea este un soi de hrană vie, singurul aliment ce nu se alterează în timp. Bogată în vitamine, minerale etc., este un real ajutor în diferite tipuri de boli. Combate anemia, efectele negative ale stresului, oboseala și multe afecțiuni provocate de secolul vitezei în care trăim;

- după cum spuneam, este o bună terapie atât pentru trup, cât și pentru suflet și folosită zilnic contribuie esențial la starea noastră de bine;

- este o alternativă sănătoasă la zahărul din comerț, iar consumată în cantitatea recomandată (2-3 lingurițe/zi), întărește imunitatea, ajută la menținerea unei greutăți optime etc. și poate fi introdusă fără grijă în alimentația celori mici (atâta timp cât medicul nu a recomandat altceva).


Desigur, există și un al-IX-lea motiv pentru care vă recomand să consumați miere! Sunt sigură că ați auzit de expresia (iar unii dintre voi ați și fost) lună de miere. Aceasta provine dintr-o credință nordică, un soi de tradiție ce spunea că tinerii însurăței trebuie ca timp de o lună de zile să mănânce câte o linguriță de miere. După împlinirea cu succes a acestui ritual, cei doi puteau avea copii sănătoși, voinici, iar tânăra soție putea rămâne însărcinată mult mai ușor. Așadar, efectele benefice ale consumului de miere erau cunoscute din cele mai vechi timpuri, iar acest elixir magic, dătător de viață era încredințat noilor cupluri.


Și al-V-lea motiv pentru care vă recomand să consumați miere e oboseala! Nu e ceea ce credeți voi, mierea nu vă obosește, ci vă ia ca prin farmec orice urmă de oboseală, migrene ușoare sau astenie. Fie că beți ceaiul și cafeaua cu miere, ori că vă preparați o limonadă cu miere din belșug și lămâi acrișoare, acestea vă înlătură apatia în câteva clipe.

Așadar, data viitoare când sunteți la muncă ori acasă și simțiți că nu mai puteți, că vi se închid ochii și că vă scade nivelul de concentrare, preparați-vă o limonadă, adăugați miere și scorțișoară! Eficiență garantată, fără efecte secundare asupra sănătății.

Cât despre celelalte 333300303030303 motive pentru a consuma miere, ei bine, mierea este de fapt un portal magic, ce te teleportează în copilărie, când totul era posibil și puteai zburda liniștit, fără ca grijile de zi cu zi să îți apese umerii. O singură linguriță cu miere, savurată cu ochii închiși și inima deschisă, te va purta pe aripi de vânt în inima Transilvaniei, peste pădurile răcoroase și lizierele de salcâmi parfumați, pentru a te așeza la umbra florilor sălbatice al căror parfum e medicament pentru inimă.

Mierea vindecă dorul, iubirile deșarte și inimile frânte prin dulcele-i gust și parfum. Purtând în sine, așa cum chihlimbarul păstrează amintiri vechi, splendoarea zilelor de primăvară, Roua Florilor deschide o poartă magică și brusc zgomotele orașului sunt înlocuite cu ciripit de păsări și susur de izvor... sau oriunde alegi să evadezi.

În cazul meu portalul duce spre lizierele cu salcâmi înfloriți, spre câmpurile cu floarea-soarelui, poienițel cu fragi și iarbă acoperită de rouă. Duce spre casa bunicilor, cu perdeluțe apretate și prispa acoperită de mușcate roșii, spre tortul cu mere de vară și  fagurii ispititori pe care bunicu îi aducea cu sine, spre fericirea noastră, a nepoților! Faguri ce ne așteptau cuminței pe o farfurioară de un albastru pastel, aproape plesnind de miere și ce dispăreau cât ai zice pește... singurele urme ale existenței lor fiind fețele și degețelele noastre acoperite de un strat lipicios de miere...


Mierea nu e doar aliment, e poveste, e trudă, bucurie și mai presus de toate, este dulceața iubirii! 


Pe voi unde vă teleportează o linguriță cu miere aurie?


vineri, 19 ianuarie 2018

Alverde Matte Lipstick Review

Faptul că ador să mă plimb printre rafturile maginelor DM nu mai este un mister. Că îmi place să văd noutățile și să încerc noi produse de beauty, iar nu mai este o noutate!

Însă în iarna aceasta am făcut o descoperire cu totul specială și e musai să o împărtășesc și cu voi.

Rujul mat de la Alverde, în nuanța 60 Rosewood Smile câștigă detașat premiul pentru produsul preferat al lui decembrie și ianuarie (și sunt sigură că va ocupa acest loc câteva luni bune de acum înainte).


Rujul vine într-un ambalaj practic, aș putea spune chiar chic, având forma unui stilou. Culoarea acestuia reflectă extrem de bine nuanța rujului. 

După cum îi spune și numele, Rosewood, culoarea este una roz-bejuluie, dar când spuneți roz vă rog să vă gândiți la un roz extrem de pal, combinat cu maroul palid al scoarței de copac.

Vă spun sincer că până la acest produs nu am întâlnit un nude atât de frumos și care să se potrivească atâtor persoane. Eram de mult timp în căutarea unui ruj nude, însă nu îmi ieșise în cale acel produs ce să reflecte culoarea atât de căutată de mine.

Matt Lipstick Alverde a fost descoperirea perfectă, complimentând aproape perfect nuanța tenului meu, oferind buzelor volum, culoare și un aspect natural.

Rezistă surprinzător de mult pe buze (a trecut testul mâncatului și băutului), nu le usucă și contribuie la schițarea unui machiaj natural de invidiat.


Cantitatea de produs poate fi reglată prin intermediul unui sistem ce se rotește, iar forma ușor alungitp face ca rujul sp se aplice extrem de ușor pe buze.

Ce îmi mai place la acest ruj este faptul că miroase plăcut, dar discret, a trandafiri si lemn- după cum îi spune și numele. 

Produsul face parte din gama Alverde, a cărei filozofie se învârte în jurul principiului cosmeticii naturale, ceea ce însemnă că acest ruj are în compoziție ingrediente naturale, cu efecte benefice asupra sănătății pielii.

Puteți găsi produsele cosmetice din gama Alverde la raioanele speciale și dacă sunteți în căutarea unui ruj nude, vă spun sincer că aceasta a reușit să primească 10+ din partea mea, iar eu sunt extrem de pretențioasă!

miercuri, 17 ianuarie 2018

Apidava- miere din inima Transilvaniei





Mierea, supranumită aurul naturii sau elixirul Zeilor, este un aliment minune. Cunoscută încă din cele mai vechi timpuri, prețuită de toate civilizațiile, era cunoscută drept semn de mare bogăție și noblețe în epoca faraonilor.

În vechiul Egipt faraonii fiind îngropați împreună cu vase mari, din lut, pline ochi cu miere. Descoperite după sute de ani, vasele nu doar că erau intacte, dar mierea arăta ca proaspătă, având calitatea de a fi singurul aliment ce nu se alterează în timp!

Fiind principala hrană a albinelor pe timp de iarnă, mierea se obține cu multă muncă din partea acestora, prin prelucrarea nectarului celor mai parfumate flori. Inima României, cu podișurile, munții și platourile ei maiestoase, încărcate de flori multicolore și aromate reprezintă o adevărată sursă pentru albinuțele Apidava.

Din polenul acestor flori, mângăiate de razele blânde ale soarelui și cresute pe platourile Transilvaniei s-a născut mierea naturală polifloră Apidava.


Aliment extrem de sănătos, aproape un medicament, este extrem de utilă atât în tratamente cosmetice, cât și naturiste. Desigur, fiind atât de dulce și aromată, poate fi utilizată și în preparearea prăjiturilor, îndulcirea ceaiurilor sau a cafelei ori servită simplă, la micul-dejun.

Este important să ținem cont atunci când cumpărăm miere că toate proprietățile ei se anulează în cazul în care produsul este contrafăcut. Pentru tratarea bolilor, prevenirea răcelilor etc., este important să alegem un producător cu tradiție, recunoscut, pentru a ne putea bucura pe deplin de elixirul Zeilor!

Înființată în 1992, ca o mică afacere de familie, Apidava a crescut frumos, având în prezent peste 40 de angajați, procesând aproximativ 2.000 tone de miere pe an, din care 200 tone bio.

Colectând miere de pe întreg teritorul României, de la mai mult de 10.000 de crescători de albine, produsele Apidava sunt de calitate superioară.

Mierea polifloră, obținută cu precădere din polenul florilor sălbatice, are o culoare ca de chihlimbar scăldat în razele soarelui transilvănean, cu o aromă deosebită: imaginați-vă o câmpie de munte, acoperită cu flori și mângăiată de razele calde ale soarelui de dimineață- aceasta e aroma unică a mierii Roua florilor!

Este mai mult decât miere, este o poveste. Savurând Roua florilor vă teleportați în inima naturii, pe câmpiile acoperite de rouă, cu ciripit de păsări, cu zumzet de gâzulițe și susur de apă, cu flori ce se deschid timid în soarele dimineții și seduc natura cu mirosul lor amețitor. Poate acesta a fost și motivul pentru care Roua Florilor de la Apidava a fost premiată de două ori cu medalia de aur la Kiev și cu cea de bronz în Franța.



Sincer vă spun, mirosul și culoarea atât de plăcute, aproape hipnotizante ale acestui tip de miere mă atrage ca un magnet și din când în când îmi fac drum până la cămară doar ca să mai miros elixirul magic din borcan.

Dimineața, pe pâine prăjită, dulce și curgătoare, îmi înseninează zilele, iar noaptea, topită în lapte cald mă face să visez la câmpiile transilvănene.

Dar cel  mai mult și mai mult ador să o savurez cu o cană de ceai fierbinte, din plante naturale sau în cafeaua de la prânz. Aroma sa dă o notă veselă, primăvăratică băuturilor ce sinceră să fiu mă face să trec mai ușor peste iarnă.

Mierea este însă importantă pentru sănătate prin enzimele, microelementele și vitaminele conținute (B1, B2, B6, B12, C, vitamina A și K), drept pentru care putem aminti câteva dintre proprietățile sale terapeutice și curative:

- antibacterian;
- anioxidant;
- anticarii (miere hrănește gingiile, făcându-le mai puternice și ajutând la prevenirea apariției cariilor);
- antiimflamator;
- bio-stimulator (numită de către traci hrană vie, furnizează cea mai bună energie pentru celulele vii);
- emolient;
- curativ;
- depurativ;
- imunostimulant;
- laxativ;
- tonic cardiac;
- regenerativ pentru țesutul conjunctiv.

De asemenea, dacă suferiți de anorexie, febră, guturai, răceală, gripă, probleme ale cavității bucale, afecțiuni ale aparatului respirator sau cardiac, osteoporoză, astenie, plăgi etc., mierea vă este un aliat de mare nădejde.



Roua florilor, miere polifloră poate fi utilizată cu succes în tratarea răcelilor, guturaiului, a usturimilor de gât, dar și a altor afecțiuni ale organismului.

De asemenea, vă recomand să introduceți mierea de albine în rutina de frumusețe. Măștile de față pe bază de miere sunt magice, curățând porii și catifelând pielea. În cazul în care aveți buzele uscate/crăpate de la frigul de afară, prin aplicarea unui strat subțire de miere pe buze înainte de culcare ajutați la refacerea și vindecarea acestora.

Având proprietăți antibacteriene, ajută chiar și tenurile sensibile, predispuse la acnee sau extrem de deschidratate. Face minuni și în cazul scalpului, însă e mai greu de îndepărtat.




În ceea ce privește măștile cosmetice, vă recomand să amestecați:

- 2 lingurițe miere;
- 10 g argilă cosmetică;
- 2 linguri apă plată sau lapte (optați pentru lapte dacă aveți tenul deosebit de uscat/deshidratat).

Amestecați ingredientele cu o lingură din lemn ori din ceramică și aplicați pe față, lăsând masca să acționeze aproximativ 10-15 minute, apoi clătiți cu apă călduță. Nici nu va mai fi nevoie să utilizați crema hidratantă.

Puteți utiliza miere și în produse destinate exfolierii (pentru ten sau întreg corpul):

- 4-5 linguri miere;
- jumătate linguriță de scorțișoară;
- 2-3 linguri zaț de cafea.

Se amestecă toate ingredientele și se utilizează ca exfoliant sub duș.

Desigur, dacă iubiți să gătiți și vă plac dulciurile, mierea de albine este un adevărat deliciu în prepararea deserturilor. Una dintre prăjiturile mele dragi este Marlenka, la prepararea căreia se folosește miere din belșug.


Din păcate nu sunt o bucătăreasă atât de desăvârșită să pot împărtăși cu voi rețeta Marlenkăi, dar vă pot oferi câteva sugestii de cum puteți introduce în alimentația zilnică mierea de albine Apidava:

- minunată în combinațiile de iaurt, fructe, nuci și miere;

- complimentează brânza dulce de vaci de minune;

- dressing-urile pentru salate pe bază de miere fac furori la mine în familie (2-3 lingurițe de miere, amestecate cu muștar, ulei, oțet, sare, piper și zeamă de lămâie transformă o simplă salată în una demnă de mesele regale);

- combiația smoothie+miere= win-win situation, believe me!




Așadar, pentru o viață sănătoasă, cu ani mulți și fericiți, adăugați în alimentați zilnică și 2-3 lingurițe de miere de o bună calitate.

Aromată, gustoasă și sănătoasă, este modul nostru de a savura, secole mai târziu din elixirul Zeilor! Iar în cazul mierii Roua Florilor, de a călători din confortul căminului nostru, savurând un ceai fierbinte, peste colinele transilvănene, pe câmpiile scăldate de soare și dezmierdate de aripile diafane ale albinelor, pentru că Apidava nu e doar o afacere- este tradiție, pasiune și iubire...








luni, 15 ianuarie 2018

Book Wishlist

Pesemne că deja ați aflat de proiectul meu, #2018booksforsoul, dar dacă nu ați făcut-o deja, vă invit să accesați articolul dedicat micului proiect, precum și postarea ce prezintă o carte preferată (în fiecare lună) sub formă de mini-ședință foto.

Și cum orice proiect despre cărți îi stă bine înconjurat fiind de romane, documentare, poeme și alte minunății tipărite, era aproape previzibil ca la început de 2018 să apară și un Book Wishlist!


Trebuie să vă avertizez că acesta e un soi de ciornă, cât am avut timp să arunc un ochi pe site-urile editurilor și cu siguranță până la finele anului lista va crește considerabil. Desigur, unele cărți este posibil să nu le achiziționez, iar altele de care nici nu mi-aș fi imaginat că o să le cumpăr mă vor fermeca...

Acestea fiind spuse, vă las în compania listuței mele (desigur, aștept cu drag și recomandări)!

1. Russian Winter de Daphne Kalotay (comandată, o aștept cu mare, mare nerăbdare)

2. Grădina Raiului de Ernest Hemingway (comandată și ea, o aștept săptămâna asta și recunosc că am mari emoții în privința ei, cu precădere din cauza autorului)

3. Trestia revoltată de Nina Berberova (o aștept și pe ea săptămâna aceasta)

4. Nerăbdarea inimii de Stefan Zweig (o altă carte pe care mi-o doresc mult)

5. Scrisori de pe front de Mirela Florian (un titlu ce mă intrigă, drept urmare cred că ar fi o lectură interesantă)

6. Sora pierdută de Flynn Berry (căci trebuie să îmi satisfac și pofta de trillere)

7. Scrisoare pentru două iubiri de Kathryn Hughes (căci trebuie să mai fim și romantici)

8. Casa păpușilor de M.J. Arlidge (ca să ne înfiorăm puțin)

9. Mormintele tac de J. Steiner, D. Magheți

10. Călătoresc singură de S. Bjork (crime scene)

11. Iarnă la Paris de Imogen Robertson

Aștept cu mare drag și alte recomandări, căci anul acesta îmi doresc să fie unul bogat în lectură!





sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Vintage party dresses

Nu știu pe la voi cum e, dar la mine iarna își cam intră serios în drepturi, iar vântul vuiește considerabil la etajul la care noi viețuim.

Și deși mă răsfăț cu o savuroasă și (foarte) fierbinte ceașă de ceai, inima îmi zboară la vară, la soarele bucălat al Constanței, la serile vesele petrecute pe faleză și la petrecerile ce urmează a veni... Care este de fapt ideea, vă întrebați, sunt sigură!

Ei bine, ideea e că îmi clătesc ochii căutând modele de rochițe vintage pentru petrecere și nu căutând paltoane și fulare așa cum ar trebui.

Și pentru că am găsit câteva modele de-a dreptul minunate, nu mă pot abține să nu le împărtășesc și cu voi- și de ce nu, să îmi permit să devin puțin melancolică admirând frumusețea și eleganța femeilor de altă dată!

Cel mai drag model din ce o să vă prezint mai jos este al acestei rochițe aproape la fel de dulce ca o bombonică, rochiță ce cu siguranță mi-ar plăcea să o port la vară. Desigur, dacă print-o minune învăț să croiesc ori îmi găsesc o croitoreasă pricepută...


De când mă știu mi-a plăcut ca la mare să port rochițe albe, diafane, elegante și lejere în același timp. Am impresia că nimic nu se potrivește mai bine cu marea în afară de o rochie albă! De ceva ani tot o caut pe cea perfectă- care ar trebui să semene cu aceasta: - asortată cu o pălărie și geantă de paie ar fi un deliciu!


Nu știu voi cum sunteți, dar eu aș purta și buline.


Și pentru că rochițele de mai sus aș spune eu, se încadrează mai mult la ținute de zi, vă prezint și câteva, numa' bune de purtat la o petrecere!


Următoarea îmi e tare dragă, motivul principal fiind zecile de năsturei absolut adorabili! De mică eram fascinată de rochiile și bluzele cu astfel de nasturi, iar acum că am crescut, fascinația e și mai mare.


Cu adevărat fascinant mi se pare următorul model și m-aș vedea purtând o astfel de rochie la o petrecere.


Și pentru că era imposibil să lipsească rochia neagră, atât de clasică și versatilă, poate singurul tip de rochie ce nu ar trebui să lipsească din garderoba unei femei, vă las mai jos un model simplu, dar de mare efect.


Sursa fotografiilor a fost Sfântul Pinterest și dacă sunteți curioase să mai admirați frumuseți asemănătoare, eu am găsit mii de modele interesante căutând vintage party dress.

Weekend călduros dragile mele!

joi, 11 ianuarie 2018

Book Photo Sesion

Vă spuneam la început de an că am gândit un proiect nou-nouț pentru 2018, de fapt primul meu proiect și în cinstea lui acum câteva zile am pus de o mică ședință foto.

Despre proiectul #2018booksforsoul puteți citi mai multe aici și vă spun cu mare drag că mi-ar face o deosebită plăcere să urmăriți pe Instagram proiectul meu, dar și aici pe blog.

În ceea ce privește mini-sesiunea foto, romanul vedetă al acesteia a fost Ultimii martori de Svetlana Aleksievici, pentru că am considerat că se potrivește anotimpului și atmosferei gri de afară.


Urmează să scriu și recenzia romanului Ultimii martori pe blog, dar nu chiar imediat..., drept pentru care postarea de astăzi este dedicată proiectului #2018booksforsol și celor câteva fotografii realizate în cinstea lui.


Am optat pentru un soi de vintage melancolic, deși nu aș putea afirma că ținuta a fost neaparat de inspirație vintage. Dar vremea mohorâtă și gri ne-a fost de ajutor în obținerea efectului melancolic, atât de potrivit romanului.


Iarna i se potrivește de asemenea mânușă, fiind o carte despre război, cu o puternică încărcătură emoțională, dezolarea, griul și natura moartă de care avem parte acum în București a picat la țanc.


Trandafirul roșu prezent în unele dintre fotografii a fost inspirație de moment, căci am dat peste el din întâmplare, în jurul câtorva tufe de trandafiri proaspăt tăiate. Zăcea singur, ca un ultim martor al frumuseții și gingășiei de altă dată, asemenea personajelor romanului Svetlanei Aleksievici.

Cumva mi-am dorit ca această mini-ședință foto să fie ca o poveste, să poată transmite ceea ce se află între coperțile cărții, să transpun atmosfera de acolo în imagini. Și pentru că orice carte are și personaje, deci un suflet, ceva ce o animă, mi-am permis să fiu eu cea care dă suflet ședințelor foto.


E drept că gerul de afară (nu știu în restul țării cum se prezintă vemea, dar în București s-a făcut tare frig și imedit după ce am făcut pozele a început o ploicică sănătoasă) nu prea ne-a lăsat să ne desfășurăm după placul inimii, iar pozele ar fi putut fi mult mai expresive dacă nu mă temeam că o să răcesc dacă renunț la eșarfă și palton...

Cu toate acestea mi-a plăcut să transform Ultimii martori într-o mică vedetă în cadrul acestei ședințe foto.



Dacă vă place acest tip de postare și ați vrea să continui seria de mini-ședințe, adăugându-le și pe acestea proiectului #2018booksforsoul mi-ar fi de mare folos să îmi spuneți dacă vă plac sau nu și dacă merită adăugate proiectului.