După cum știți, în weekend-ul 12-13 noiembrie, am avut parte de o super surpriză, pusă la cale de soțul meu și cel mai bun prieten!
Convinsă fiind că mergem într-o scurtă excursie la Brașov, am plecat entuziasmată la drum sâmbătă dis de dimineață. Pe drum, când am trecut de Brașov și am început să am îndoieli cu privire la scopul excursiei, băieții mi-au mărturisit că mergem la Deva.
Nu i-am crezut, drept urmare au fost nevoiți să spună tot adevărul: că au pus de o surpriză pentru ziua mea și că mă duc să văd Castelul Huniazilor (pe care îmi doream de foarte mult timp să îl văd).
Pe drumul spre Deva am oprit și în Simeria, să vizităm Arboretumul Simeria, parc natural pe care Vlad își dorea mult să îl vadă.
Puteți urmări și un scurt clip (calitatea nu este cea mai bună) cu intrarea în parc.
Arboretumul Simeria este o arie protejată de interes național, de tip deondrologic și peisagistic, în județul Hunedoara.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată în anul 2000 și se întinde pe o suprafață de aproximativ 70 de hectare, clasându-se pe locul 3 în Europa și 11 în lume.
Arboretumul cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone, cu peste 2000 de specii, într-un ansamblu aproape magic. Rezervația se găsește la aproximativ 10 km de orașul Deva și cu mașina se ajunge ușor și repede.
Parcul Natural a aparținut inițial familiei Gyulay, iar prima atestare scrisă s-a stabilit undeva la 1763, moment în care s-au plantat câteva specii de plante rare. În prezent Rezervația este administrată de stat, fiind proprietate publică.
Clădirea aflată la intrarea în parc este de fapt Castelul Gyulay (sau Béla Fáy) , de o frumusețe rară!
Din păcate însă, după cum puteți vedea și în poză, nu este foarte bine îngrijit. Ar merge puțin văruit, tencuit, restaurat, pentru a i se reda frumusețea de altă dată...
Pe la 1820, din cauza revoluționarilor români, clădirea și parcul au suferit daune majore, degradările survenite fiind reparate parțial în anii ce au urmat, în această perioadă plantându-se numeroase specii din Africa de Nord și Extremul Orient.
Clădirea și parcul au avut o istorie zbuciumată, trecând din posesia unei familii de nobili la alta (ultimul nobil ce a deținut castelul fiind Béla Fáy), până când totul a fost confiscat de statul comunist.
După naționalizare, parcul a început să se detelioreze, iar în prezent se lucrează la readucerea la viață a frumuseții sale de altă dată.
Arboretumul Simeria este impresionat nu doar prin măreția, cât și prin diversitatea speciilor, iar dacă văzut toamna, printre picături de ploaie și fulgișori de nea a fost splendid, îmi imaginez că primăvara, când pomii dau în floare, este feeric!
Ca să nu mai vorbim de magnoliile de diferite tipuri, magnolii uriașe! Pe noi ne-a convins să îi mai facem o vizită și în anotimpul cald.
Parcul este deschis de luni până duminică, în intervalul orar 8.00-20.00, iar prețul biletului este de aproximativ 5 lei pentru adulți. Dacă vă plac drumețiile și picnicurile în natură, există locuri amenajate special unde vă puteți savura senvișul și cafeaua, iar cei mici pot alerga în voie.
Încă de la intrarea în Simeria vă asigur că o să întâlniți oameni amabili, sociabili și puși pe vorbă. Personalul parcului este simpatic foc, gata oricând să vă ofere cât mai multe informații legate de parc, să vă prezinte micile suveniruri și locurile cele mai frumoase din rezervație!
Ce mi-ar fi plăcut ar fi fost să văd mai mult interes față de clădire din partea autorităților, să văd clădirea renovată și deschisă publicului. Peisajul tomnatic a contribuit și el asupra viziunii mele bacoviene asupra palatului, însă o clădire îngrijită ar da mult mai bine- ca prim impact.
Dacă aveți întrebări în legătură cu Arboretumul sau orice alt aspect al călătoriei din prima parte, puteți lăsa comentariile mai jos.
Revenim și cu alte impresii. Iar dacă vreți să vedeți mai multe fotografii, intrați aici.
Pagina oficială de Facebook a rezervației o puteți găsi aici.
Convinsă fiind că mergem într-o scurtă excursie la Brașov, am plecat entuziasmată la drum sâmbătă dis de dimineață. Pe drum, când am trecut de Brașov și am început să am îndoieli cu privire la scopul excursiei, băieții mi-au mărturisit că mergem la Deva.
Nu i-am crezut, drept urmare au fost nevoiți să spună tot adevărul: că au pus de o surpriză pentru ziua mea și că mă duc să văd Castelul Huniazilor (pe care îmi doream de foarte mult timp să îl văd).
Pe drumul spre Deva am oprit și în Simeria, să vizităm Arboretumul Simeria, parc natural pe care Vlad își dorea mult să îl vadă.
Puteți urmări și un scurt clip (calitatea nu este cea mai bună) cu intrarea în parc.
Arboretumul Simeria este o arie protejată de interes național, de tip deondrologic și peisagistic, în județul Hunedoara.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată în anul 2000 și se întinde pe o suprafață de aproximativ 70 de hectare, clasându-se pe locul 3 în Europa și 11 în lume.
Arboretumul cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone, cu peste 2000 de specii, într-un ansamblu aproape magic. Rezervația se găsește la aproximativ 10 km de orașul Deva și cu mașina se ajunge ușor și repede.
Parcul Natural a aparținut inițial familiei Gyulay, iar prima atestare scrisă s-a stabilit undeva la 1763, moment în care s-au plantat câteva specii de plante rare. În prezent Rezervația este administrată de stat, fiind proprietate publică.
Clădirea aflată la intrarea în parc este de fapt Castelul Gyulay (sau Béla Fáy) , de o frumusețe rară!
Din păcate însă, după cum puteți vedea și în poză, nu este foarte bine îngrijit. Ar merge puțin văruit, tencuit, restaurat, pentru a i se reda frumusețea de altă dată...
Pe la 1820, din cauza revoluționarilor români, clădirea și parcul au suferit daune majore, degradările survenite fiind reparate parțial în anii ce au urmat, în această perioadă plantându-se numeroase specii din Africa de Nord și Extremul Orient.
Clădirea și parcul au avut o istorie zbuciumată, trecând din posesia unei familii de nobili la alta (ultimul nobil ce a deținut castelul fiind Béla Fáy), până când totul a fost confiscat de statul comunist.
După naționalizare, parcul a început să se detelioreze, iar în prezent se lucrează la readucerea la viață a frumuseții sale de altă dată.
Arboretumul Simeria este impresionat nu doar prin măreția, cât și prin diversitatea speciilor, iar dacă văzut toamna, printre picături de ploaie și fulgișori de nea a fost splendid, îmi imaginez că primăvara, când pomii dau în floare, este feeric!
Ca să nu mai vorbim de magnoliile de diferite tipuri, magnolii uriașe! Pe noi ne-a convins să îi mai facem o vizită și în anotimpul cald.
Parcul este deschis de luni până duminică, în intervalul orar 8.00-20.00, iar prețul biletului este de aproximativ 5 lei pentru adulți. Dacă vă plac drumețiile și picnicurile în natură, există locuri amenajate special unde vă puteți savura senvișul și cafeaua, iar cei mici pot alerga în voie.
Încă de la intrarea în Simeria vă asigur că o să întâlniți oameni amabili, sociabili și puși pe vorbă. Personalul parcului este simpatic foc, gata oricând să vă ofere cât mai multe informații legate de parc, să vă prezinte micile suveniruri și locurile cele mai frumoase din rezervație!
Ce mi-ar fi plăcut ar fi fost să văd mai mult interes față de clădire din partea autorităților, să văd clădirea renovată și deschisă publicului. Peisajul tomnatic a contribuit și el asupra viziunii mele bacoviene asupra palatului, însă o clădire îngrijită ar da mult mai bine- ca prim impact.
Dacă aveți întrebări în legătură cu Arboretumul sau orice alt aspect al călătoriei din prima parte, puteți lăsa comentariile mai jos.
Revenim și cu alte impresii. Iar dacă vreți să vedeți mai multe fotografii, intrați aici.
Pagina oficială de Facebook a rezervației o puteți găsi aici.
Ce ieftin este biletul de intrare! :)
RăspundețiȘtergereSi pentru elevi, studenti si batrani este 2 lei! Un chilipir la cate frumuseti sunt acolo. Din pacate banutii pe care ar trebui sa ii investeasca in castel se duc in alte domenii- pentru ca am aflat ca multi "bine-voitori" fura din puietii plantati. Oricum, urmeaza si partea a II-a, cu mai multe detalii.
ȘtergereAvem locuri frumoase la noi in tara numai nu stim sa avem grija de ele. Foarte frumoasa surpriza.
RăspundețiȘtergereInitial nici nu imi venea sa cred. Nici cand am trecut de Brasov! :)
ȘtergerePacat pentru locurile minunate din tara noastra ca nu stim sa le valorificam! Eu am ramas surprinsa de frumusetea Castelului, nici acesta din pacate nu este atat de bine ingrijit. Ma bucur ca ti-ai facut cadoul mult asteptam. Este frumos sa te trezesti cu asemenea surprize. Mie imi plac foarte mult magnoloiile, dar nu am parte de ele. De 5 ani incerc sa prin un puisor, tot se usuca in primavara. Si ma supara rau! Am aflat multe lucruri pe care nu le stiam din articolul tau. Sper sa mai am parte de asemenea articole.
RăspundețiȘtergereMagnoliile imi plac si mie mult, dar din cate am inteles sunt destul de pretentioase in primii ani de viata. Ma bucur ca ti-a placut ce am scris, ma straduiesc sa fac articole cat mai variate, care sa si informeze cand si daca este cazul. Urmeaza si partea aIIa :)
ȘtergereUitandu-ma la pozele tale si la descrierea facuta in articol Castelului, m-a dus cu gandul la Bacovia. Are multe poezii despre culorile toamnei, dar si cu zidurile negre, batute parca si de vreme. Pacat ca autoritatile noastre nu stiu sa pretuiasca aceste comori
RăspundețiȘtergereE un amalgam: oamenii, autoritatile, nepasarea, toate adunate duc la ce se intampla acum.
ȘtergereParca nu-mi vine sa cred ca exista locuri atat de frumoase la noi si care sunt lasate de izbeliste.
RăspundețiȘtergereCa sa nu mai vorbim de cele care au ajuns deja una cu pamantul :(
ȘtergereDESCRIERILE TALE TE DUC CU IMAGINATIA FOARTE DEPARTE ,CHIAR ITI INCHIPUI ACELE LOCURI PLINE DE ISTORIE
RăspundețiȘtergere