sâmbătă, 13 mai 2017

Dor...

Nu am mai scris de ceva timp o astfel de postare, așa că mi-am zis că a venit vremea să mai facem și puțină psihanaliză.

Sunt sigură că tuturor s-a întâmplat să ne fie dor de cineva sau ceva, fie că ne place sau nu să recunoaștem asta.


Mie una mi se întâmplă destul de des să îmi fie dor: de copilărie, de orașul natal, de vacanțele la bunici, de dulciurile copilăriei...

Mi se întâmplă însă ca din când în când să îmi fie dor și de câte cineva! Și dintre toate dorurile, cred că cel mai arzător e cel de cineva... vorba poeziei (Rubaiate de O. Khayyam)

Iubirea care nu distruge nu-i iubire;
Cum jarul în căldură se preface,
Cel ars de dor uită de nopți, de zile,
Și dorul în durere se desface...

E greu să îți fie dor, însă eu cred că e și mai rău să nu îți fie dor. A nu mai simți, asta cred că este cea mai mare pierdere.

În seara asta vă provoc să vă gândiți la ce sau cine vă face să simțiți în adâncul inimii acel dor arzător. Să conștientizați asta și să vă lăsați timp să vă fie dor! Pentru că face parte din noi, înseamnă că trăim și că simțim.

Noi avem o vorbă- ochii care nu se văd se uită; francezii însă au spus-o altfel- departe de ochi, aproape de suflet.

Voi pe cine aveți departe de privire dar aproape de inimă?


12 comentarii:

  1. Eu am departe de privire dar aproape de inima cei trei nepoti ai mei (copiii sorei mele care a murit), ei stau in Craiova si nu i-am vazut de ceva timp.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ai impartasit asta cu noi. Sper sa ii revezi cat de curand.

      Ștergere
  2. Un subiect asa de sensibil ...
    Mama mea îmi lipseste cel mai tare si dor imi este de fiica mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca si mie imi e dor de mama mea, desi este destul de aproape de mine.

      Ștergere
  3. Un subiect delicat. Imi este dor de mama mea in fiecare zi cu toate ca au trecut 17 ani de cand nu mai este printre noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ai impartasit asta cu noi. Si mie imi e dor de bunicul meu, care din pacate nu mai este printre noi. Dar el este mereu in sufletul meu.

      Ștergere
  4. Miki Mihaela14 mai 2017, 09:58

    Un subiect atât de sensibil����Imi este dor de bunicul care face 7 ani de când nu mai este printre noi ������

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Off si mie imi este extrem de dor de bunicul meu. Insa il pastrez mereu in suflet.

      Ștergere
  5. Ciofu Monika14 mai 2017, 13:29

    Dorul este mereu in legătură cu "lipsa"cuiva drag sau chiar nedrag! Așadar, în viața asta trecătoare ,mereu funcționează balanța intre dragoste și ură,Dor și lipsa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atata adevar in vorbele tale! Inteleg ce vrei sa spui, am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare.

      Ștergere
  6. Pe bunica...😕 dar stiu ca e merei acolo, cu ochii pe mine si avand grija de mine!
    Doamne, ajuta-mi sa nu imi fie dor vreodata de parintii mei caci nu as putea rezista fara ei...desi sunt constienta ca nu exista nemurire...fara mama m-as clatina si m-as rupe in mii de bucati care nu s-ar mai uni niciodata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In aceeasi situatie sunt eu cu bunicul meu. Dar dupa cum ai spus si tu, stiu ca este acolo sus si are grija de mine. Iar eu il port mereu in suflet.

      Ștergere